Un cal si un clavecin

... din versurile mele


Cand am plecat intaia oara sa infrunt Moartea
Totul a inceput de la un cal si un clavecin,
cadouri de nunta
Calul era negru si clavecinul bineinteles alb
Ma jucam cu ele de-a de toate

Intr-o dimineata mohorata, la sfarsit de sezon in Golful Francez
Moartea a incercat sa ma rupa.
S-a zbatut ceva cu mine pana sa ma cuprinda,
Pana sa ma adoarma
Obosita cum era,
Moartea, razandu-mi in fata
Mi-a aruncat doua brate salvatoare
Si am ramas zacand la marginea marii
Cand am plecat intaia oara sa infrunt Moartea


Cand am plecat a doua oara sa infrunt Moartea
Toate drumurile se cascau in jurul meu
Si am pornit la intamplare
Pe unde sunt vami in toate bate vantul
Toate drumurile pietruite alearga spre mare,
In strafunduri cu vitrine colorate,
Cu oameni la vanzare.

Intr-o cafenea, langa port,
m-am oprit sa-mi beau cafeaua de seara,
Intre strada intortocheata cu sex si cea lunga cu arte.
Am pictat cot la cot cu barmanul transexual
eu un vapor, el o moarte
eu oameni in vitrine colorate, el o catedrala sau o cetate
eu clovni in frac, el cai salbatici de la miazanoapte.

Am plecat dimineata sa nu ma mai intorc
Ceata in port nu se ridicase
Atunci a reaparut ea, Moartea
Nu radea, se stramba pur si simplu la mine.

In urma, un transexual spala pe jos in cafeneaua goala
Cand am plecat a doua oara sa infrunt Moartea.

A treia oara cand am plecat
totul a inceput de la un cal si un clavecin
pe care le-a primit mai demult cineva
cadouri de nunta

Am luat lectii de pian si de calarie.
( intr-o lume nebuna nu stiti cat e de util sa devii artist si sa iti mentii conditia fizica !)
Moartea nu-mi mai ranjeste in fata
nu se mai stramba
ca atunci, la marginea marii
sau ca in port, dimineata, langa o spelunca.
Mi s-a catarat delicata in spate
si o revad numai privind intr-o fantana adanca.