Castelul tau

... din versurile mele


In adancuri te scufunzi fara sa stii
Castelul cel mare din ape ti-e casa,
Revino cu picioarele pe pamant ca sa tipi
Tipatul ce aici te apasa.

O mare de ape il strange si duce departe, in tine
Urechi sa te asculte nu sunt.
Asa te vreau, in adancuri, fara cuvinte
Ce am eu sa-ti arat e imposibil pe pamant.

Alge verzi si roz si nisipul,
Peretii stravezii ai castelului te ascund de indata
Si fara nimeni ai ramas si fara aer e visul
Pe care nu-l descifrezi deocamdata.

Fara sa stii, cum am spus, te scufunzi
Si fara sa stii ai sa revii in lumea ta mata
Acolo te voi abandona intr-o zi
Sa nu mai vezi adancul niciodata.

Un vis tulbure, netalmacit, nefiresc
De ce si cine se joaca cu tine ?
La imparatia ingerilor nu stiu daca ravnesti
Dar in imparatia apelor ai fost cu mine.

M-ai secondat in dimensiuni nestiute
Si ai platit fara sa stii pentru tot.
Sa nu te temi, a sosit vremea sa renasti cuminte
Cu un val tulbure aruncat dintr-un vis, intr-un port.

Am sa rad, am sa plang, am sa plec mai departe,
Numai eu te pot vedea cum te vad,
In puterea ta, fara sa vrei ai murit,
In puterea mea, fara sa stii ai inviat la loc.

Castelul maret din adancuri, tacerea,
Pe pamantul tau sunt ruine.
Iar visul pe care il poti descifra idiot
Ai sa te joci si tu, poate azi, poate maine
Cum se joaca multi altii cu mine.
Dar cum ma joc eu cu tine acum, doar eu pot.