Creatura

... din proza mea

Pentru creatura mea, cu dragoste !

Am intalnit in mare o fiinta ciudata. Schiopata inot si se ciocnea uite asa, in viteza, de pereti inexistenti, creandu-mi o stare de neliniste teribila.

Eu tocmai fugisem de la nebuni si ma ascunsesem in adancuri necunoscute si fara sfarsit. Acolo era linistea de care aveam nevoie, printre fiinte uniforme si tacute, fara urma de cenusiul vibrant care aduce necazuri, cutremure de pamant sau inundatii catastrofale, cand, iata, creatura a tulburat apele si mintea mea, amenintandu-mi citadela, oceanul de liniste.

A devenit, bineanteles, dusmanul meu numarul unu, inamicul principal. O urmaream prin luneta ziua intreaga iar noaptea cu instalatii speciale. O vegheam in secret in mintea mea care nu mai cunostea odihna.

Azi asa, maine asa si uite cum am dat din lac in put ...
Intr-o dimineata creatura n-a mai aparut.
Ce cumplita suferinta m-a facut sa imi recunosc dependenta !
M-am enervat, am plans, am batut cu piciorul de fundul oceanului...

Nimic.
Nimic, iar creatura imi lipsea ingrozitor. Eu, asa scufundata intr-un loc ferit, evident, nu ma puteam apuca de fumat si nici de baut nu se punea problema.

Am zacut, am tanjit, am implorat Dumnezeul meu, apoi toti zeii pagani pe care voi nici nu stiti de unde sa ii luati, si iata, asa cum a disparut a reaparut creand haos dulce si valuri minunate. Am ras din tot sufletul meu, un ras sanatos si puternic, ba era cat pe ce sa o alerg, sa o prind si sa o strang tare in brate, sa o sarut pe gura cu patima.

Dar nu, mai bine o las libera, asa, sa nu ii stric cumva inegalabilul joc stramb si atat de drag mie. Cu teama o privesc, daca as atinge-o cu degetul murdar mi-as murdari sufletul.

Chip Cioplit

... din versurile mele

( Chipului meu cioplit, o icoana. )

De mi-as putea cere iertare as face-o,
Dar consider ca nu am nimic de spus,
Poate ca nu ma uraste nimeni totusi
Si poate ca norocul meu deoparte e pus.

O boala grea presupun ma indeamna la rau si la moarte,
Iubirea de azi nu e decat o betie in plus,
N-am parte de liniste si nu vreau sa am parte
De o treapta mai sus.

In jurul meu sunt oameni fericiti fara sa stie,
Dumnezeul lor in ceruri e pus,
Al meu se taraste pe pamantul acesta,
M-am rupt ieri din el ca un plans.

Si uite cum treceti peste umbra mea,
Poate nu simt, poate ma doare ...
Las oricand placerea unei victorii in plus.
Iertarea pe care nu stiu sa o cer ma coboara
pana la stele,
Sau ma ridica pana la apus.

Cazino

... din versurile mele
Pentru Carol, cu dragoste !


Sunt prea multi copii singuri, imi spui,
Sa dam pentru ei cu zarul, sa facem un poker,
Pentru ei si pentru cei ce nu intind mana.

Sa furam cai din grajdurile stapanilor,
Sa fugim in lume, sa imbatranim impreuna,
Mos Craciuni ai acestei omeniri ...

Ce frumoasa e tineretea ta care se sileste sa minta,
Ce frumoase sunt visele tale, neputinta ta,
Si cum stii tu sa razi din tot sufletul !

E dimineata. Se inchid usile cazinoului.

Versuri fara nume

Jumatatea mea nu e altceva decat eu ....



Multi s-au jucat cu viata nestiind ce e viata
Partea proasta e ca eu o fac si acum.
Atunci cand ma voi juca cu moartea stiind ce e moartea
Voi avea mult mai multe de spus.

---- * ----

Marte mi-a aparut in vis,
M-a strivit si inaltat totodata,
Ar fi ramas pana dimineata, stiu bine,
De nu purtam pe chip o masca uzata.

Nu m-am invatat minte se pare,
Trec prea usor peste lucruri esentiale.
Si aseara, din nou am uitat
Sa ma demachiez inainte de culcare

---- * ----

Am ascuns margini de lume,
Orizonturi pentru alta viata,
Recompensa vesnica gasitorului paiata

Sunt EU la marginea prapastiei ...
tine bine mine minte
trei cuvinte spuse in trei limbi diferite ...

Si va multumesc pentru increderea acordata
Si pentru nastere si pentru moarte
Extremele se pastreaza cu grija, deoparte.

Jocul

... din versurile mele


Ma trezesc si intreb aerul care duce la tine
Oare meriti o cruce in plus?
Mi-e sufletul limpede sau limpede e lacrima mincinoasa
ce din ochi mi s-a scurs?

Ai doua fete, eu trei, ai un gand eu o suta,
Oare meriti mizeria asta in plus?
Cum sa-ti spun adevarul?
Asculta - poate ca adevarul mai curat e nespus.

Sa iti fac vina din toate, sa te hulesc, sa ma laud
Ca pot sa ucid o data in plus?
Mi-e mintea bolnava de crima la care
Nici in visul cel negru mintea ta n-a ajuns.

Nu te las in genunchi in lumea ta fada
In jocul meu esti inca mai sus
Am sa rad cu tine nebuneste si astazi. Cum se face
Ca mangaierea mea e doar o palma in plus ?

Nu-mi strica visul deci, cand ma tulburi
Nu-i decat o fantana tulburata in plus,
Poate am radacini nestiute in adancuri
Poate sufletul meu in adanc e ascuns.

Si adorm si te iau in vis negru cu mine
Oare meriti o noapte in plus ?
Ce vezi tu in mine, ce vad eu in tine ...
Ma joc si te vad cat mai sus.

Castelul tau

... din versurile mele


In adancuri te scufunzi fara sa stii
Castelul cel mare din ape ti-e casa,
Revino cu picioarele pe pamant ca sa tipi
Tipatul ce aici te apasa.

O mare de ape il strange si duce departe, in tine
Urechi sa te asculte nu sunt.
Asa te vreau, in adancuri, fara cuvinte
Ce am eu sa-ti arat e imposibil pe pamant.

Alge verzi si roz si nisipul,
Peretii stravezii ai castelului te ascund de indata
Si fara nimeni ai ramas si fara aer e visul
Pe care nu-l descifrezi deocamdata.

Fara sa stii, cum am spus, te scufunzi
Si fara sa stii ai sa revii in lumea ta mata
Acolo te voi abandona intr-o zi
Sa nu mai vezi adancul niciodata.

Un vis tulbure, netalmacit, nefiresc
De ce si cine se joaca cu tine ?
La imparatia ingerilor nu stiu daca ravnesti
Dar in imparatia apelor ai fost cu mine.

M-ai secondat in dimensiuni nestiute
Si ai platit fara sa stii pentru tot.
Sa nu te temi, a sosit vremea sa renasti cuminte
Cu un val tulbure aruncat dintr-un vis, intr-un port.

Am sa rad, am sa plang, am sa plec mai departe,
Numai eu te pot vedea cum te vad,
In puterea ta, fara sa vrei ai murit,
In puterea mea, fara sa stii ai inviat la loc.

Castelul maret din adancuri, tacerea,
Pe pamantul tau sunt ruine.
Iar visul pe care il poti descifra idiot
Ai sa te joci si tu, poate azi, poate maine
Cum se joaca multi altii cu mine.
Dar cum ma joc eu cu tine acum, doar eu pot.

Un cal si un clavecin

... din versurile mele


Cand am plecat intaia oara sa infrunt Moartea
Totul a inceput de la un cal si un clavecin,
cadouri de nunta
Calul era negru si clavecinul bineinteles alb
Ma jucam cu ele de-a de toate

Intr-o dimineata mohorata, la sfarsit de sezon in Golful Francez
Moartea a incercat sa ma rupa.
S-a zbatut ceva cu mine pana sa ma cuprinda,
Pana sa ma adoarma
Obosita cum era,
Moartea, razandu-mi in fata
Mi-a aruncat doua brate salvatoare
Si am ramas zacand la marginea marii
Cand am plecat intaia oara sa infrunt Moartea


Cand am plecat a doua oara sa infrunt Moartea
Toate drumurile se cascau in jurul meu
Si am pornit la intamplare
Pe unde sunt vami in toate bate vantul
Toate drumurile pietruite alearga spre mare,
In strafunduri cu vitrine colorate,
Cu oameni la vanzare.

Intr-o cafenea, langa port,
m-am oprit sa-mi beau cafeaua de seara,
Intre strada intortocheata cu sex si cea lunga cu arte.
Am pictat cot la cot cu barmanul transexual
eu un vapor, el o moarte
eu oameni in vitrine colorate, el o catedrala sau o cetate
eu clovni in frac, el cai salbatici de la miazanoapte.

Am plecat dimineata sa nu ma mai intorc
Ceata in port nu se ridicase
Atunci a reaparut ea, Moartea
Nu radea, se stramba pur si simplu la mine.

In urma, un transexual spala pe jos in cafeneaua goala
Cand am plecat a doua oara sa infrunt Moartea.

A treia oara cand am plecat
totul a inceput de la un cal si un clavecin
pe care le-a primit mai demult cineva
cadouri de nunta

Am luat lectii de pian si de calarie.
( intr-o lume nebuna nu stiti cat e de util sa devii artist si sa iti mentii conditia fizica !)
Moartea nu-mi mai ranjeste in fata
nu se mai stramba
ca atunci, la marginea marii
sau ca in port, dimineata, langa o spelunca.
Mi s-a catarat delicata in spate
si o revad numai privind intr-o fantana adanca.