Am si doua motive serioase sa o fac.
Primul, a expirat timpul si conform intelegerii, am toate drepturile.
Cel de-al doilea: cineva nu se tine de cuvant. Era vorba sa stim mai multe unul despre celalalt pe 15 ianuarie 2009. Eu, ca de obicei, mi-am facut lectiile si sunt gata sa ma tin de cuvant. TU insa, nu, refuzi.
Deci :
E vorba de o colaborare, o alianta experimentala cu cea mai ingrozitoare fiinta - din punctul meu de vedere, evident. Cu opusul meu.
Cum am ajuns sa stabilim asta?
Cu banale teste de personalitate si ceva comunicare pe internet.
Nu stiu cum arata, avem insa o intelegere, vom face in curand / sper / un schimb de fotografii. Atunci abia voi sti daca am avut de a face cu o femeie sau un barbat, cati ani are, etc. Pana atunci insa, va spun despre ce e vorba, pe larg asa.
Avem acces fiecare pe blog, putem publica ce ne taie capul, putem sterge ce ne taie capul. Multe dintre articolele mele au fost sterse de Mr. Hyde. Nu m-am lasat nici eu mai prejos, i-am sters 75% din postari.
Tot in intelegerea noastra e prevazut sa nu cerem detalii in legatura cu motivele disparitiei sau ciuntirii articolelor noastre. In legatura cu ciuntirea am obiectii, dar se pare ca s-au inchis negocierile de partea opusa.
Mi-ai sters opiniile personale in legatura cu The Doors, de exemplu. Am insistat, am reluat, le-am modificat, m-am legat de aspecte diferite ... nimic! Le-ai sters din nou. Nu admiti opinii personale la Doors !!!
Se pare ca nu e razbunator si respecta regulile ... nu sterge decat ce i se pare de netolerat, conform intelegerii initiale. Nu a sters ceva din razbunare, de exemplu, la 7 articole ale sale sterse, nu a reactionat in replica.
Il pierdusem pe Mr. Hyde la un moment dat, prin vara lui 2008. A fost un moment de cumpana, am cheltuit multa energie pentru a readuce creatura pe acest teren comun.
E important de spus ca EU am intrat in povestea asta din curiozitate - mi-a traznit ideea, i-am propus fara sa insist si fara prea mare convingere, a acceptat rapid si ... i-am dat drumul. N-as fi crezut atunci ca lucrurile vor scapa de sub control, ca o eventuala renuntare din partea sa m-ar putea afecta atat de mult, ca totul se va complica si capata alte dimensiuni.
In prezent, colaborarea s-a transformat in ceva aproape personal, am avut chiar o perioada de ... cadere, m-am pierdut in amanuntele 'relatiei' noastre si nu vedeam padurea de copaci. Am creat supozitii si am lansat chiar cateva acuzatii absurde la adresa LUI, lucru de care nu ma consideram capabila. Temperamentul meu evolua spre coleric, am avut si cateva iesiri aproape isterice - putin spus, vreau sa ma menajez si am tot dreptul la urma urmei.
Colaborarea cu un strain perfect m-a afectat mai mult decat mi-am putut inchipui. Devenisem asa cum nu imi este felul, artagoasa, insistenta, ba am si calomniat.
Am traversat unul dintre cele mai importante momente de slabiciune, cauzat, ca sa vezi, de o creatura care distruge pentru a construi, o creatura pe care am subapreciat-o, puternica, complementara, patimasa, talentata, neobosita, solida si alunecoasa in acelasi timp, ne-distinsul meu 'asociat', Mr. Hyde.
Fac o pauza acum si daca nu va sterge chestia asta, atunci le explic eu mai departe. Neaparat.
Pentru ca prin banalizarea ideii ca mai e ceva important si concret de stiut ai dat alerta. Chiar cred ca mai este intr-adevar ceva important de stiut. Si nu ai aparut intamplator. Nu cred ca vei disparea. Si cand ai facut-o, anul trecut, a fost o capcana, ti-a placut sa iti bati joc de mine si probabil te-ai amuzat, te-ai hranit regeste cu disperarea mea. Un joc propus de mine a devenit jocul TAU. Cu toate astea, ai un punct slab, dragul meu prieten. Iti dau si un detaliu - caii.
Dr. Jekill
Ce banal! Ai sa stergi singura, scrii tampenii. Puericultura fortata.
Nu sunt nici copil, nici rebel, nici senil.
In ce priveste chestia din final, esti mitocanca. Nu in general, dar cu mine, acum, esti. Simplul fapt ca nu ies lucrurile cum vrei TU, nu justifica nerabdarea ta exagerata. Iti sifonezi imaginea intre aroganta si populism.
Vorbesti de reguli si le calci. Ti-am mai spus ca nu esti facuta sa respecti reguli si protocoale, esti incapatanata pana la absurd. Tu iti calci propriile reguli, esti dictatorul care vorbeste de libertate, extremistul care trateaza probleme sociale.
Eu nu am incalcat decat o singura data 'regulamentul'. Am profitat de faptul ca tu dai mai multe detalii personale ca mine si am vrut sa iti aud glasul. Asta ca sa nu mai speculezi.
Am confirmat supozitiile tale legate de VOCI, atat. Nu degeaba, ai avut ceva dreptate, am o problema cu vocile. Cu vocea ta cel putin, am avut.
Ma explic.
Romantismul tau nu e siropos, nici fortat, e efervescent. Il ascunzi sub o platosa masculina, luminoasa, acida. Am vrut sa stiu daca vocea ta nu suna ca o tigaie aruncata pe scari, asa ca te-am sunat (nu cauta in agenda, ca nu am vorbit pe mobil, nici pe nenumaratele tale telefoane fixe de acasa ). E singura data cand ti-am sfidat dictatura, ca ce-ai facut tu nu e regulament, e dovada frustrarii tale.
Nu mai cauta punctele slabe! Tu visezi sa schimbi lumea, macar societatea, cel putin orasul, si daca te-ai plictisit si de familie, te refulezi in mine. Si TU esti LUMINA ! Pai atunci, draga mea, incepe prin a cauta punctele TARI, nu pe cele slabe.
Asta e numai o dovada cum dai cu stangul in dreptul si lovesti sub centura. Pot sa fiu si eu banal, sa spun 'asa sunt femeile'. Ma abtin nu pentru ca nu e adevarat, ci pentru ca in secolul asta mixt e valabil si la barbati. E tot o masura a frustrarii, putin conteaza sexul cand ideea e sa te cocoti cat mai sus, sa fii TU deasupra si sub tine cat mai multi si de toate sexele. In logica mea de zburator asta e dezmat. Mai bine omori omul decat sa te cocoti pe ce-a mai ramas din el.
Ce e cu 'The Doors' ? Am sters pentru era prost. De 5 ori la rand, tot prost. Iti scapa un amanunt care scapa la toata lumea. Mai cauta. Iti dau si eu un detaliu: un gen muzical adiacent. Acolo cauta.
Mr.Hyde
Imi place cand sunt caracterizata, ma simt bine si atunci cand ar trebui sa ma simt prost.
Am cautat printre randuri un semn ca glumesti. Extremism si dictatura, EU?
Ti-am impus vreodata ceva? Trebuiau facute niste reguli si le-am facut, cu toata scarba. Acum spui ca nu-ti plac?
Nu cred ca m-ai sunat - totusi, de ce-ai spune asta atunci?! De unde stii cate telefoane am in casa? Daca eu sunt banala, inchipuie-ti numai ce banal ar fi sa ma cunosti, s-a dus farmecul, ma retrag imediat ... Totusi, am mare incredere in intuitia mea, care imi spune doua lucruri: ca nu ma cunosti si ca esti un om foarte rau.
Romantismul meu o fi efervescent (daca zici tu), in legatura cu vocea insa ... sa stii ca vocea mea e de mai multe feluri. Nu si personalitatea (sper).
Eu nu visez sa schimb nimic iar in ceea ce priveste familia, inca nu m-am plictisit sa ii abuzez si terorizez pe toti. Din contra, abia acum ma pot bucura in liniste si culege roadele dictaturii pe care am impus-o cu multi ani in urma. I-am indobitocit intr-atat incat nu mai vor sa plece, durerea s-a transformat in placere iar singura lor groaza e ca intr-o zi ii voi elibera din sclavie. Am altruismul aproape prostesc sa las libertate deplina celor din jurul meu. Ti-am spus ca singura data cand am reactionat sub orice critica a fost cand ai disparut tu. Din motive deloc banale, pe care ai sa le stii la momentul potrivit.
Sa nu uit ... de ce nu te tii de cuvant? A trecut vremea, ne lamurim cine cu cine a avut placerea si ... asta a fost. Oricum, mare lucru n-a iesit, nimic extraordinar. Am reusit sa ne dam in cap unul altuia destul de bine, e vremea s-o lasam balta (Sau nu?). Ti-o spun cu tot romantismul efervescent si luminos de care sunt capabila.
Lovesc sub centura? O incercare timida, din genunchi.
- Cand mi-ai folosit ID-ul peste tot creandu-mi o imagine denaturata cum a fost? E drept, eu ti-am permis sa te convingi ca nu ma agat de imagine si fac fatza oricarei denaturari. Nu neg, m-am enervat. Te-ai jucat cum ai vrut si nu pot spune ca ai sarit calul.
- Ai fost pe rand: femeie disperata, schizofrenic cu grad mediu de criminalitate, indragostit depresiv, aristrocrat consumist. Ce mai urmeaza? Ce regal imi mai pregatesti?
- Mi-ai schimbat profesia din profil si ai adaugat una pentru care nu am inca licenta. Bataie de joc !
- Mi-ai tradus pagina de pe youtube in engleza. Tot bataie de joc.
Sa fac o lista? Mai stii de cate ori ti-ai batut joc, ai sfidat, m-ai desfiintat, mi-ai cautat punctele slabe si ai lovit?
Eu te-am respectat.
Cat despre mitocanie sa stii ca acum vad si padurea si copacii, obisnuiesc sa invat din greseli. TU radiezi de mitocanie si misoginism. Esti molipsitor.
Interesanta logica ai depre dezmat, probabil si despre DOORS - caut, caut ... poate ca ar fi frumos totusi sa fii mai explicit, m-ai bagat in ceata definitiv.
Ai fost sau esti cumva militar? Politist? E o intrebare serioasa.
Dr. Jekill
18.01.2009 2:06 AM
Tu te enervezi, improsti cu furie, eu ma supar in diferite grade. Hai pe calea mea.
N-o sa-mi schimb parerea.
Ce conteaza ca ai facut reguli "cu toata scarba", conteaza ca le-ai facut. Si nu mi-am batut joc de tine, traducerea de pe youtube dadea mai bine la momentul respectiv. Cat despre lipsa licentei in psihologie (daca mai e de actualitate) e un blog mixt deocamdata, al nostru. Nu e nici o bataie de joc, am eu hartogele necesare cu varf si indesat, multi s-ar sfasia pentru ele.
Nu ne putem lamuri "cine cu cine a avut placerea" deocamdata. Cel putin nu in felul in care soliciti. Cand ne-am luat cu joaca erau alte vremuri, acum nu pot sa ma tin de cuvant nici cu poze nici cu identitatea.
In compensatie iti pot oferi detalii banale:
Apare zodia ta in profil - eu sunt in zodia pestilor.
Apare varsta ta - eu am 5 ani im plus.
Apare si sexul tau - eu sunt barbat.
Ai 1 PUNCT, e 3:2 pentru mine. Am fost ceva intre militar si politist, timp de 5 ani. Si, ca sa te convingi de bunele mele intentii, incep sa ma dezbrac.
Sunt uniKa progenitura a unei familii de emigranti. Unul din ei, singurul care a contat pentru mine, a fost roman. Nu sunt cetatean roman, am fost in tara de 6 ori. Prima data am adus cenusa, a doua oara flori, a treia oara am stat o luna si jumatate in munti, a patra oara m-am culcat cu o romanca pe care nu am mai revazut-o, nu stiu cum o cheama, a cincea oara am facut o escala (cu intentie), am baut o cafea in aeroport si am mancat o prajitura colorata, a sasea oara am stat doua zile, timp in care m-am convins sa nu incep o afacere acolo.
Nu cred sa mai vin in Romania. Vorbesc romaneste cu accent strain si scriu aproape perfect, am muncit cu incapatanare, am promis cateva ciudatenii la moartea cuiva si m-am tinut de cuvant. Se intampla sa folosesc dictionar, aascult insa emisiuni, comentarii, muzica si citesc in limba romana. De exprimat ma exprim prin tine, ti-am asimilat stilul. Cunosc limba dar fara multe nuante, mi-ar fi fost greu sa gandesc romaneste, asa ca am furat de la tine - ei, si de la inca cineva care m-a ajutat in stradaniile mele de a invata limba romana. Am studiat felul in care faci asocieri, iti exprimi trairile si am folosit asta ca sa le exprim pe ale mele. Cand nu vei mai fi tu nu voi mai comunica cu nimeni in scris la modul asta, nu sunt un impostor.
Esenta, ideile, imi apartin insa si ma definesc.
- Nu te cunosc personal, nu sunt in legatura cu persoane care te cunosc, cand ne-am luat cu joaca eram la 9000 km, acum suntem la aproximativ 6000 km distanta unul de celalalt.
Te cunosc insa, te vad, stiu destul de multe lucruri despre tine, stiu ca ai multe telefoane acasa, ca porti o cruce care nu e a ta, ca esti mama ranitilor, ca nu vrei sa conduci masina, ca speli pacate relative si ai ceva luminos in jurul capului - ori esti blonda, ori 'Sarut Dreapta Sfintia Ta'- chiar daca femeile au mai multa treaba pe stanga.
De ajuns, sa revenim la mine.
Am fost un copil tacut, brutalizat de fiecare intruziune in viata si lucrurile personale. Niciodata rebel, doar tacut. Spun brutalizat pentru ca aveam si am un fel aparte de a privi lucrurile, cumva pe dos, sunt atrocitati pe care le consider firesti si rutine pe care le percep drept agresive.
Nu am avut niciodata probleme la scoala, se pare ca am stralucit, desi nu eram constiincios sau entuziast.
M-am casatorit foarte tanar pentru ca ea a vrut asa. In urma unei legaturi scurte a ramas gravida si nu a conceput un avort. Amanuntele inceputurilor noastre imi scapa. Am fost extrem de surprins sa aflu ca a luat totul in serios, depana amintiri din scurta noastra relatie de care eu nu imi aduceam aminte. Stiu ca m-a cautat acasa intr-o dimineata si cand a incetat de vorbit era pranzul. A incheiat cu o teorie ciudata, conform careia nu poate sa ucida embionul ala dar nici nu poate accepta o 'asemenea situatie', asa ca ... vorbea de sinucidere, de o mare nenorocire prin care trece. A fost un monolog ciudat la care trebuia sa fiu mai atent. Iti spun de ce.
Am renuntat la cealalta relatie in care eram implicat si ne-am casatorit rapid, am plecat de acasa imediat dupa nunta, am avut 2 copii, unul dupa altul, intai un baiat, apoi o fata.
Era neobisnuit de frumosa dar n-am iubit-o, eram mandru cu aspectul ei fizic si atat. In rest, o straina. Fire vesela, alerga pe strada, se imbraca colorat, am vazut la ea multe rochii cu buline. Asta mi-a atras atentia in mod special - rochii cu BULINE! Plangea din cauza mea, ca sunt rece, absent ... punea tot felul de intrebari la care nu-i raspundeam si pe care nu le mai tin minte.
Parca nu am inselat-o in anul ala si jumatate cat am stat impreuna. De multe ori am plecat noaptea din dormitor sa ma culc in biblioteca. Nu mi-a placut niciodata sa dorm cu cineva in pat si ea nu intelegea lucrul asta.
Am plecat de acasa de trei ori, prima data cu grad mai mic, dupa aceea cu grad destul de mare. Cinci ani in total, cu mici intreruperi, in trei zone de conflict.
M-am intors cand sotia mea s-a sinucis. A lasat si scrisoare dar n-am citit decat cateva randuri la mijloc.
Baiatul avea aproape 7 ani, fata 6 si mai aparuse un copil infiat de ea. Cand a aflat ca voi pleca din nou, a doua oara, a vrut sa faca chestia asta, iar eu am fost de acord - nu au rost amanuntele. Pacat ca nu e copilul meu, imi place.
Am ramas acasa si m-am apucat sa studiez intr-un domeniu pe care aproape ca il dispretuiam. M-am descurcat destul de bine si cu studiile si in societate fara sa imi impun asta. Pot spune ca am facut cariera.
Sunt un om dezordonat in viata particulara. Reactionez prost daca isi baga cineva nasul in lucrurile mele. In cea profesionala sunt metronom. Asta apropos de 'regulamentele' si 'ordinea' ta. Am fost antipatic tuturor celor nevoiti sa lucreze cu mine sau sa fie in subordinea mea. Unii au reactionat extrem, uitand ca nu ne-am angajat in 'cariere libere si secretariat'.
Nu m-am recasatorit si nu imi doresc. Copii au crescut cu mine - parintii mei au murit de multi ani, parintii ei s-au mutat in alt stat la 5 luni dupa inmormantarea fiicei.
Am gasit o portita in profesia pe care o practicam si am incaput pe acolo cu toata statura impozanta. A fost cel mai important pas din viata mea.
In prezent, baiatul (un cocktail de emo, retro si romantism pisalcios) a ramas acasa.. Nu ma are la suflet, a reusit sa ma enerveze cu ani in urma, a iesit urat si cred ca n-a depasit momentul. Treaba lui. Fata e cu mine acum, pe alt continent, procupata de terapii alternative. Iar micutul din flori in Europa, studiaza artele plastice in 'custodia' unui prieten mare al meu, tot de origine romana. I-am invitat aici pe amandoi si au promis sa vina. Ti-am mai spus ca imi place baiatul? Da, am spus deja.
Decamdata insa suntem imprastiati pe 3 continente.
Nu iti imaginezi cati te-ar invidia pentru destainuirile mele putine !
Asta este, m-am dezbracat destul. Spre deosebire de tine, care cu cat te dezgolesti cu atat te imbraci mai bine. Nu era vorba sa bagam in discutie alte persoane in afara de noi doi, asa ca, multumita de bonus?
The Doors astia ... in primul rand vreau sa retii ca muzica mea preferata e linistea. In al doilea rand, detaliul e suficient. Da la o parte poza aia cu pieptul adolescentin al tipului, maxilarul viril si sarmalele din cap, distinge-i de celelalte trupe pe val la apogeu, rupe-i din vremuri ( aici e putin mai greu) si pozitioneaza-i la timpul general.
Ceata din care trebuie sa te scot e in alta parte.
Mr. Hyde
21.01.09 9:58 AM +8GMT
Dr.Jekill
22.01.2009 6:40 PM
am sa revin, te las cu muzica.
MODERN FOLK MUSIC
Cateodata nimic nu e mai bun decat un weekend ACASA !
Cateodata nimic nu e mai bun decat un weekend ACASA ! In legatura cu adevarul, a crede sau a nu crede, a avea incredere ... ma abtin sa comentez. EU nu sunt capabila sa spun adevarul, nu pot fi sincera 100%. Am verificat chestia asta.
Nu detin adevarul absolut, nici despre mine insami, nici in general. Cu toate eforturile de a fi sincera in ceea ce ma priveste, nu ma pot privi dinafara si nici studia "la rece".
Asa ca, fara voia mea presupun, reusesc sa mint.
Au fost cateva momente in care mi-am depasit asteptarie, am fost sincera 80%, poate mai mult.
Consider asta un record personal. Am incercat sa depasesc procentul, am reusit sa descopar alt adevar in spatele adevarului, am reformulat, am completat omisiuni si recunoscut erori, am recalculat si ... tot acolo am ajuns.
Deci, dragul meu prieten, fac o exceptie, nu voi fi suspicioasa cu tine, nu voi pune la indoiala destainuirile tale, nu am voie sa fac asta. Poate candva, cine poate sti, eforturile mele vor fi rasplatite, voi atinge limita sinceritatii, voi sti TOT adevarul despre mine insami. Atunci am sa despic firul in patru cu privire la tot ce mi-ai spus/scris.
N-o sa se faca, astia se leaga numai de totul sau nimic. Asta nu inseamna insa ca nu am locul meu pe cer!
Un singur nemernic a atentat la unicitatea mea: Camus. Am simtit eu ca ceva nu e in regula de la prima piesa de teatru a lui care mi-a picat in mana. Absolut puerila. Dar nu m-am oprit, l-am citit mai departe, pana la prima sclipire de geniu. Atunci am luat o pauza de cateva luni, presimtem dezastrul. Dincolo de sclipire am gasit confirmarea talentului si dincolo de asta ... nenorocire! Desconspirare, tradare, lovitura de gratie !
Si l-am ucis. Asa ca NU duc crucea altcuiva. L-am inmormantat adanc si am pornit cu fruntea sus pe noul drum.
Am auzit candva la TV un criminal spunand ca cei ucisi nu se intorc sa te bantuie. Si are dreptate. Ideea e sa nu te ucizi pe tine insuti, ori ceva din tine, pentru ca atunci vei trai cosmarul cumplit al propriei tale fiinte crucificate.
Oricat de adanc l-am ingropat Strainul mi-a aparut facand primii pasi intr-o familie care parca nu era a sa, intr-o tara cu care parca nu are nimic in comun, intr-o lume la care priveste ca la teatru, cu ochi mirati, inteles pe dos si condamnat la tot pasul.
A fost nevinovat dar pana si eu m-am indoit de asta. Dupa moartea sa incepusem sa ma indoiesc de toate.
Oare Strainul care-am fost ar fi pierit absurd si neanteles? Sau poate Camus a gresit fatal, ucigand toti Strainii lumii intr-un moment de slabiciune?
Cum se face ca intrand din gluma intr-un joc idiot, jocul cu tine, TU ajungi sa vezi Strainul de odinioara?
Esti singurul care-l mai poate descrie, dezgropi mortii prietene, e o poveste veche. Poate ca nici macar nu l-am omorat eu, poate l-a ucis prima dragoste, sau soarele ca pe un strop de roua, poate ca ai dreptate si crucea pe care o port nu are legatura cu mine.
Totusi, Strainul acela era rebel asa cum spui si puternic in felul sau, mult timp am avut motive serioase sa ma indoiesc ca oamenii l-ar fi putut ingenunchia. Era si extremist, intr-un fel aparte, uneori discret, altori revoltator, socant. Lasa lumea sa isi urmeze cursul spunand adevarul sau intr-o limba pe unii o intelegeau mai tarziu, cei mai multi deloc. Strainul acela nu cauta sa se faca placut, nu se temea de moarte, mergea intotdeuna pana la limita, dar nu ajungea acolo, pentru ca atunci se intampla ceva inexplicabil - se deschideau apele, ceva, o forta, poate un inger, il ridica din gura nenorocirii, in ultima secunda.
Spunea intotdeauna 'adevarul', cu usurinta si simplitate. Stii ce inseamna sa spui intotdeauna tot adevarul si sa nu te creada nimeni? Sa platesti cat nu se poate pentru fiecare gest firesc, pentru o mana intinsa celui care ti-a cerut ajutorul? Sa fii acuzat de furt cand ai dat totul fara sa iei nimic in schimb, de crima cand te-ai jertfit fara sa clipesti pentru altcineva ? Ai ramas vreodata mut in fata unor intrebari simple, care te indemnau sa te disculpi, care iti ofereau in sfarsit ocazia sa devii EROU, care mai ca te disculpau si te inaltau singure, iar TU, in loc sa apuci cu amandoua mainile sansa asta neasteptata, sa taci ? Sa intepenesti si dintr-o data sa nu mai poti spune adevarul?
Stii ce insemana sa NU POTI SPUNE NICI UN ADEVAR IN FAVOAREA TA?
Strainul care am fost eu stia ce inseamna toate astea. Manca cu zgarcenie, nu o paine neagra, ci otrava, cate putin in fiecare zi, ca sa ii ajunga toata viata. Abia acum urmeaza partea cea mai cumplita: nu suferea, primea totul cu calm, nu avea nimic din 'isteriile' si nervii mei de acum. Mergea mai departe si o lua in scurt timp de la capat. Pentru ca nu simtea durerea, era durerea.
Nu vreau sa intru in amanunte, dar o singura ipostaza daca iti redau din viata strainului e mai cutremuratoare decat toate scrierile lui Camus.
Asta e adevarul, adevarul pe care nu l-a crezut si nu il va crede nimeni despre strainul care am fost. Nu stiu ce nebunie ma face sa ti-l spun tie acum ... adevarul de care si eu, cea de astazi, ma indoiesc, pe care si eu, cea de astazi, l-as pune in cumpana.
Atunci nu dadeam doi bani pe nici o religie, nu-l regasem pe Dumnezeu in nici o statuie, icoana sau biserica, radeam in hohote de cei care se inchina pe strada ca nebunii, le strigam ca daca ar fi mai multe biserici in oras ar face 'scurta la mana' de atata crucit.
Acum stiu sa ma prefac, sa imi apar interesele, merg si la biserica, pup si poala popei, mint cu usurinta (considerand ca in viata e necesar de multe ori sa faci asta) si ma ridic in slavi de cate ori am ocazia. TOTI ma cred si ma apreciaza, prietene. Nici eu nu sunt o rebela.
Apropos de preoti - stii cand strainul care am fost s-a temut prima data? Mergea pe munti si dormea pe unde apuca, in pesteri, pe la manastiri, atarnat sus pe stanci cu lumina lanternei apinsa la hamac si stelele desupra capului. Facea popas la toate bisericile din drum. La manastirile izolate baga 10 lei in 'cutia milei', iar la biserici sau manastirile celebre, arunca 1 leu in fantana (majoritatea aveau o fantana unde lumea arunca bani).
Intr-o buna zi, strainul care am fost nu avea 1 leu marunt, avea o moneda de 5 lei. Nu era vorba de zgarcenie si banii chiar nu erau o problema - era un obicei al sau, o tipicarie, uneori si rebelii au asa ceva.
Ce crezi ca a facut? Pai, a intrat in fantana, a luat 4 lei de acolo si a aruncat moneda de 5 lei in loc. Cand sa plece, a aparut din senin un preot batran si l-a intrebat: 'De ce ai intrat in fantana?'
Strainul care am fost a deschis palma dreapta, unde avea 4 monezi de 1 leu , le-a aratat preotului si a intrebat la randul sau, razand: 'Daca ti-as spune adevarul, m-ai crede parinte?'
Ciudat a sunat raspunsul preotului: 'Pe bandit l-au ridicat in slava necredinciosii, iar pe Isus Hristos nu l-au crezut si l-au osandit'.
'Nu s-a schimbat nimic parinte' a raspuns strainul.
'Glasul diavolului nu e mai puternic decat cel al lui Dumnezeu !' a replicat preotul batran.
Strainului i-a stat pe limba sa intrebe ale cui sunt urechile care asculta. In schimb, a mai deschis o data palma si a spus: 'nu i-am furat'. Si a vrut sa plece.
Vocea altui preot, mai tanar, a sunat atunci, dojenitor: 'Cu 4 lei un om sarman mananca 4 zile !'
'Eu am sa traiesc 40 de ani, parinte' i-a raspuns atunci strainul.
Si asa a fost. Nu au trecut inca cei 40 de ani de care vorbea strainul care am fost.
Prietene, ce e gluma asta cu zodia, sexul si varsta? Oare asta am vrut sa stiu, zodii ?! - apropos, sa stii ca de la o varsta incolo conteaza ascendentul, mai putin zodia. Oare la maxilarul viril al 'tipului' de la Doors ma gandeam eu cand scriam comentarii proaste si de netolerat pentru tine?! N-o lasi mai moale cu misoginismul?
Dr.Jekill
31.10.09 4.44 +2GMT
PS: In legatura cu ceva-ul ala luminos din jurul capului meu - sa stii ca mai exista o varianta: pisica. Am o perna de invidiat. Imagineaza-ti ca in loc de ranita sau vreun podis pietros ai sub cap un fund imens de gasca, gras, confortabil.
ASA E PERNA MEA de acasa. UniKa !
In fiecare noapte, o pisica nemernica si nerecunoscatoare incearca miseleste sa ma inlature de pe perna. Asteapta sa adorm si mi se suie in cap. Asa reuseste sa ma dea cat de cat la o parte de pe perna, iar dimineata troneaza invingatoare si flegmatica, ca un cerc galben in jurul capului meu.
Nu detin adevarul absolut, nici despre mine insami, nici in general. Cu toate eforturile de a fi sincera in ceea ce ma priveste, nu ma pot privi dinafara si nici studia "la rece".
Asa ca, fara voia mea presupun, reusesc sa mint.
Au fost cateva momente in care mi-am depasit asteptarie, am fost sincera 80%, poate mai mult.
Consider asta un record personal. Am incercat sa depasesc procentul, am reusit sa descopar alt adevar in spatele adevarului, am reformulat, am completat omisiuni si recunoscut erori, am recalculat si ... tot acolo am ajuns.
Deci, dragul meu prieten, fac o exceptie, nu voi fi suspicioasa cu tine, nu voi pune la indoiala destainuirile tale, nu am voie sa fac asta. Poate candva, cine poate sti, eforturile mele vor fi rasplatite, voi atinge limita sinceritatii, voi sti TOT adevarul despre mine insami. Atunci am sa despic firul in patru cu privire la tot ce mi-ai spus/scris.
- De ce nu se face o emisiune "Garantat 80%" ? Nu a fost usor sa ajung la procentul asta de sinceritate !
N-o sa se faca, astia se leaga numai de totul sau nimic. Asta nu inseamna insa ca nu am locul meu pe cer!
Un singur nemernic a atentat la unicitatea mea: Camus. Am simtit eu ca ceva nu e in regula de la prima piesa de teatru a lui care mi-a picat in mana. Absolut puerila. Dar nu m-am oprit, l-am citit mai departe, pana la prima sclipire de geniu. Atunci am luat o pauza de cateva luni, presimtem dezastrul. Dincolo de sclipire am gasit confirmarea talentului si dincolo de asta ... nenorocire! Desconspirare, tradare, lovitura de gratie !
STRAINUL e cosmarul meu.
Nu cred sa fi avut mai mult de 14 ani cand s-a intamplat sa citesc 'Strainul' lui Camus, de atunci a inceput dedublarea, lupta cu realitatea.Si l-am ucis. Asa ca NU duc crucea altcuiva. L-am inmormantat adanc si am pornit cu fruntea sus pe noul drum.
Am auzit candva la TV un criminal spunand ca cei ucisi nu se intorc sa te bantuie. Si are dreptate. Ideea e sa nu te ucizi pe tine insuti, ori ceva din tine, pentru ca atunci vei trai cosmarul cumplit al propriei tale fiinte crucificate.
Oricat de adanc l-am ingropat Strainul mi-a aparut facand primii pasi intr-o familie care parca nu era a sa, intr-o tara cu care parca nu are nimic in comun, intr-o lume la care priveste ca la teatru, cu ochi mirati, inteles pe dos si condamnat la tot pasul.
A fost nevinovat dar pana si eu m-am indoit de asta. Dupa moartea sa incepusem sa ma indoiesc de toate.
Oare Strainul care-am fost ar fi pierit absurd si neanteles? Sau poate Camus a gresit fatal, ucigand toti Strainii lumii intr-un moment de slabiciune?
Cum se face ca intrand din gluma intr-un joc idiot, jocul cu tine, TU ajungi sa vezi Strainul de odinioara?
Esti singurul care-l mai poate descrie, dezgropi mortii prietene, e o poveste veche. Poate ca nici macar nu l-am omorat eu, poate l-a ucis prima dragoste, sau soarele ca pe un strop de roua, poate ca ai dreptate si crucea pe care o port nu are legatura cu mine.
Totusi, Strainul acela era rebel asa cum spui si puternic in felul sau, mult timp am avut motive serioase sa ma indoiesc ca oamenii l-ar fi putut ingenunchia. Era si extremist, intr-un fel aparte, uneori discret, altori revoltator, socant. Lasa lumea sa isi urmeze cursul spunand adevarul sau intr-o limba pe unii o intelegeau mai tarziu, cei mai multi deloc. Strainul acela nu cauta sa se faca placut, nu se temea de moarte, mergea intotdeuna pana la limita, dar nu ajungea acolo, pentru ca atunci se intampla ceva inexplicabil - se deschideau apele, ceva, o forta, poate un inger, il ridica din gura nenorocirii, in ultima secunda.
Spunea intotdeauna 'adevarul', cu usurinta si simplitate. Stii ce inseamna sa spui intotdeauna tot adevarul si sa nu te creada nimeni? Sa platesti cat nu se poate pentru fiecare gest firesc, pentru o mana intinsa celui care ti-a cerut ajutorul? Sa fii acuzat de furt cand ai dat totul fara sa iei nimic in schimb, de crima cand te-ai jertfit fara sa clipesti pentru altcineva ? Ai ramas vreodata mut in fata unor intrebari simple, care te indemnau sa te disculpi, care iti ofereau in sfarsit ocazia sa devii EROU, care mai ca te disculpau si te inaltau singure, iar TU, in loc sa apuci cu amandoua mainile sansa asta neasteptata, sa taci ? Sa intepenesti si dintr-o data sa nu mai poti spune adevarul?
Stii ce insemana sa NU POTI SPUNE NICI UN ADEVAR IN FAVOAREA TA?
Strainul care am fost eu stia ce inseamna toate astea. Manca cu zgarcenie, nu o paine neagra, ci otrava, cate putin in fiecare zi, ca sa ii ajunga toata viata. Abia acum urmeaza partea cea mai cumplita: nu suferea, primea totul cu calm, nu avea nimic din 'isteriile' si nervii mei de acum. Mergea mai departe si o lua in scurt timp de la capat. Pentru ca nu simtea durerea, era durerea.
Nu vreau sa intru in amanunte, dar o singura ipostaza daca iti redau din viata strainului e mai cutremuratoare decat toate scrierile lui Camus.
Asta e adevarul, adevarul pe care nu l-a crezut si nu il va crede nimeni despre strainul care am fost. Nu stiu ce nebunie ma face sa ti-l spun tie acum ... adevarul de care si eu, cea de astazi, ma indoiesc, pe care si eu, cea de astazi, l-as pune in cumpana.
Atunci nu dadeam doi bani pe nici o religie, nu-l regasem pe Dumnezeu in nici o statuie, icoana sau biserica, radeam in hohote de cei care se inchina pe strada ca nebunii, le strigam ca daca ar fi mai multe biserici in oras ar face 'scurta la mana' de atata crucit.
Acum stiu sa ma prefac, sa imi apar interesele, merg si la biserica, pup si poala popei, mint cu usurinta (considerand ca in viata e necesar de multe ori sa faci asta) si ma ridic in slavi de cate ori am ocazia. TOTI ma cred si ma apreciaza, prietene. Nici eu nu sunt o rebela.
De ce ma vezi TU asa cum eram si nu asa cum sunt?
Apropos de preoti - stii cand strainul care am fost s-a temut prima data? Mergea pe munti si dormea pe unde apuca, in pesteri, pe la manastiri, atarnat sus pe stanci cu lumina lanternei apinsa la hamac si stelele desupra capului. Facea popas la toate bisericile din drum. La manastirile izolate baga 10 lei in 'cutia milei', iar la biserici sau manastirile celebre, arunca 1 leu in fantana (majoritatea aveau o fantana unde lumea arunca bani).
Intr-o buna zi, strainul care am fost nu avea 1 leu marunt, avea o moneda de 5 lei. Nu era vorba de zgarcenie si banii chiar nu erau o problema - era un obicei al sau, o tipicarie, uneori si rebelii au asa ceva.
Ce crezi ca a facut? Pai, a intrat in fantana, a luat 4 lei de acolo si a aruncat moneda de 5 lei in loc. Cand sa plece, a aparut din senin un preot batran si l-a intrebat: 'De ce ai intrat in fantana?'
Strainul care am fost a deschis palma dreapta, unde avea 4 monezi de 1 leu , le-a aratat preotului si a intrebat la randul sau, razand: 'Daca ti-as spune adevarul, m-ai crede parinte?'
Ciudat a sunat raspunsul preotului: 'Pe bandit l-au ridicat in slava necredinciosii, iar pe Isus Hristos nu l-au crezut si l-au osandit'.
'Nu s-a schimbat nimic parinte' a raspuns strainul.
'Glasul diavolului nu e mai puternic decat cel al lui Dumnezeu !' a replicat preotul batran.
Strainului i-a stat pe limba sa intrebe ale cui sunt urechile care asculta. In schimb, a mai deschis o data palma si a spus: 'nu i-am furat'. Si a vrut sa plece.
Vocea altui preot, mai tanar, a sunat atunci, dojenitor: 'Cu 4 lei un om sarman mananca 4 zile !'
'Eu am sa traiesc 40 de ani, parinte' i-a raspuns atunci strainul.
Si asa a fost. Nu au trecut inca cei 40 de ani de care vorbea strainul care am fost.
Prietene, ce e gluma asta cu zodia, sexul si varsta? Oare asta am vrut sa stiu, zodii ?! - apropos, sa stii ca de la o varsta incolo conteaza ascendentul, mai putin zodia. Oare la maxilarul viril al 'tipului' de la Doors ma gandeam eu cand scriam comentarii proaste si de netolerat pentru tine?! N-o lasi mai moale cu misoginismul?
Dr.Jekill
31.10.09 4.44 +2GMT
PS: In legatura cu ceva-ul ala luminos din jurul capului meu - sa stii ca mai exista o varianta: pisica. Am o perna de invidiat. Imagineaza-ti ca in loc de ranita sau vreun podis pietros ai sub cap un fund imens de gasca, gras, confortabil.
ASA E PERNA MEA de acasa. UniKa !
In fiecare noapte, o pisica nemernica si nerecunoscatoare incearca miseleste sa ma inlature de pe perna. Asteapta sa adorm si mi se suie in cap. Asa reuseste sa ma dea cat de cat la o parte de pe perna, iar dimineata troneaza invingatoare si flegmatica, ca un cerc galben in jurul capului meu.
Prietenii mei pierduti
nu stiu ce mi-a venit sa fac asta ...
nu stiu ce mi-a venit sa fac asta ...
Vorbesti cu usurinta despre crima si moarte. La fel ca si Camus. 'Strainul' din tine traieste si scrie pe blog.
40 de ani?! Au trecut ca clipele. Nu te mai ascunde in spatele unor justificari ieftine.
Porti o cruce care NU ESTE A TA si nu ma refer la 'strainul' din tine. Ma refer la ceva extrem de concret, misca, respira, vorbeste si poarta nume. Ei bine, acel CEVA e punctul tau slab si trebuie sa te trezesti rapid din letargie.
Nu te bantuie vreo fantoma ci insasi realitatea. Cu privire la ceea ce te protejeaza, sunt de acord, e o 'entitate' puternica, daca nu ar fi vorba sa iti aperi trupul fizic, aproape ca nu ar trebui sa iti faci griji in privinta dusmanilor.
Nu te mai plage atat, nu esti o victima. Oamenii sunt circumspecti datorita felului tau de abordare si exprimare. Poate ca reusesti sa te ascunzi partial in viata sociala, totusi, tu esti cea 'diferita' de ceilalti iar ei simt asta si te trateaza ca pe un suspect. Tu esti cea care poate controla situatia /daca vrei/ insa te simti bine asa, esti aroganta desi negi asta, esti sarcastica si rece ca Polul Nord, exclusivista si extravaganta. In contextul tarii in care traiesti, in vremurile astea saturate de banal, persoanele ca tine sunt privite cu suspiciune si in cercurile largi si in cele restranse. Asa ca nu ar trebui sa te mire nimic.
In legatura cu Dumnezeu, ai dreptate, cadem si noi o data de acord. EL nu e acolo, in icoane si biserici, nici in poala sau mana popii si majoritatea celor care gandesc stiu asta. Se fac exceptii in masura in care e vorba de putere si avantajele puterii, iar cei care le fac au intr-adevar pisici galbene in jurul capului. Cu cealalta ipostaza nu sunt de acord - pot dormi cu capul pe ranita mea, dar nu-mi pot imagina ca e un dos de gasca. Tot ce pot e sa ma visez in cu totul alt loc.
De apreciat stradania ta cu player-ul. Folk music. Iti Imagine o lume a pacii si crezi ca merita lupta impotriva nedreptatii sociale? Atunci invata sa ucizi. Pentru ca omul e in razboi vesnic iar pacea o utopie calauzitoare. Nu exista liniste. Lumea e creata de noi toti si nu avem aceeasi cale. Nu uniformiza si nu face un intreg din realitatea stiintifica si aspiratia aparenta, aspiratia ca instrument de tranzit. E numai o utopie imprastiata de cei care de fapt si-au atins scopul personal si protesteaza pentru a-l mentine viu. Protestul e etern, e comercial, pentru ca e o forma de lupta. Vrei Imagine? Desfiinteaza 'the money system' daca poti. Incearca macar, sa vezi cine te sustine. Visatorii? 'Imagine' people? Te vor lasa cu ochii in soare.
/Te bagi? E nevoie de un geniu si cateva elite/
Spune-mi - te poti rupe de material traind in mijlocul sau? Poti minti ca esti dezinteresat cand actionezi in interesul tau? Poti ajuta fara a te ajuta mai intai pe tine?Tu mi-ai mai spus prostii si inainte, iar cand am reactionat m-ai improscat cu mizerii. Vrei sa te las in sabloane? Ultimul si cel mai nefericit dintre ele l-ai filosofat in articolul ala umanitar din CARE in care 'oamenii traiesc in si prin copii lor'.
Ce scarbosenie ! Ce aberatie !
Si turma cum a reactionat? A behait frumos sau nu si-au facut antigripal-ul la timp? Asta nu e fata ta ! In numele prieteniei noastre abstracte, fa loc 'strainului' care ai fost, nu fii slaba si excroaca, nu fa bani cu chestii care nu pot fi fluierate. Asa schimbi tu lumea, cu banalitati care nu isi ating scopul, cu vorbe goale? Pe cine eliberezi? Iresponsabilii, bestiile si ignorantii trebuiesc restrictionati, nu ii re-educi cu vorbe frumoase si pliante, ci cu masuri represive.
Simpatici prietenii tai pierduti. Unii dintre ei, vreo patru parca, sunt vii. De ce nu ii cauti? Te pot ajuta. Spune-mi, batrana Bibra are vreo legatura cu C-tin Sanatescu? - Are mare legatura. Iti trimit un E-mail cu detaliile unei istorii triste de o frumusete aparte. Poveste in care demnitatea e fireasca iar vremurile mai prejos ca oamenii.
Mr.Hyde
Multumesc, am stiut ca te vei oferi sa ma ajuti in problema prietenilor, dar nu am voie sa fac asta. Daca ei isi vor dori suficient de mult sa ma gaseasca, o vor putea face. In afara de mine nu pot cauta pe nimeni, tot ce pot e sa astept.
Chestia cu BANII ar trebui sa faca parte din Imagine, de multi ani spun asta. Numai ca solutia ... esti sigur ca mai depinde de oameni?
Ma intorc la inceputurile relatiei mele cu Mr.Hyde. Discutam despre reactia fiecaruia in situatii limita. Ne-am contrazis cu privire la faptul ca intensificarea lor este invers proportionala cu numarul persoanelor przente. El imi tot dadea ca exemplu efectul de masa. Nu am fost de acord cu teoria lui. Reactia este de intensitate (si eficienta) maxima cand esti singur in fata nenorocirii. In sfarsit, se pare ca imi scapa totusi ceva. Cred ca nu efectul de masa ar trebui sa intre in discutie, ci altceva, o situatie sublima dupa parerea mea - aceea in care toti, intr-o strafulgerare, actioneaza si zvacnesc ca unul. Acel "TOTUL sau NIMIC" al omului aflat la limita inmultit cu o mare de oameni, o reactia rezultanta a cumulului de forte limita ... cum numai in Povestiri Istorice mai auzi.
Am pus in discutie atunci elaborarea unei teorii cu privire la reactia maselor in situatii limita (bazate pe experiente trecute) si simularea unor situatii limita - Cum reactioneaza omul in mediul familiar ca intr-o situatie limita?
Ne-am luat cu joaca si am trecut la experimente, care mai de care mai interesante. La un moment dat am sugerat sa experimentam simularea extremelor pe propria piele, mai exact, unul 'impotriva' celuilalt. Ma pasioneaza subiectul, eliberarea la limita a energiei (si supravituire) inseamna renastere, liniste, pace, poate chiar fericire. E o experienta uluitoare, incarcata de trairi puternice si urmata de prospetime. S-a tras la sorti si am pierdut, urma deci sa fiu cobai, eram intr-o situatie inedita de un comic evident.
Nu a vrut sa imi spuna in ce consta experimentul si nici cand anume va incepe desfasurarea de forte, lucru cu care nu am fost de acord. I-am explicat ca prefer sa fiu acasa si nu foarte ocupata in perioada asta, a inteles si am stabilit de comun acord data si ora la care incepe jocul. Nu si ora la cer se termina, din pacate.
Pana atunci nimic din discutiile noastre nu m-a facut banuiesc ca am de a face cu o inteligenta diabolica - daca pui la socoteala ca se organizeaza rapid, e extrem de precis si nu are in vedere altceva decat scopul final, combinatia poate fi letala.
Am asteptat o zi, doua, trei ... nimic. Incepusem sa imi pierd interesul, sa uit de experimentul nostru traznit. Pana cand, intr-o dimineata, au inceput sa sune telefoanele, iar la capatul celalalt al firului, tot felul de indivizi si individe, de pe toate meridianele, in toate limbile, turnul Babel. Donam caini cu pedigree, cumparam cai de rasa, cumparam si vindeam apartamente in toate judetele tarii si toate tarile lumii, casa in Spania, faceam donatii pentru handicapati, copii si batrani, donam telescop, aparate de masura rare, detineam scripturile lui Buddha, practicam BDSM, cautam sclav si stapan si voiam sa fac o investitie indrazneata in domeniu, doream sa daruiesc o pagina din 'Profetiile lui Muhammad' nu stiu carui muzeu din Dublin, ofeream recompense, cumparam si vindeam masini noi si de epoca, motociclete si drezine, cresteam pasari si animale exotice, stiam detalii despre o organizatie extremista, primisem mostenirea Matusii Tamara si cautam sot sincer si tandru care stie sa aprecieze o femeie adevarata, deschisesem un cont de donatii la o societate de cercetare pentru fizica pamantului din Arizona, aveam inregistrari video cu nu stiu ce fenomen paranormal, eram santajata de un infractor, ceream ajutor urgent la fundatii de caritate pentru tot felul de boli, cautam avocat pentru uzucapiune, divort cu violenta extrema, falsificare de testament, etc si ofeream mii de euro pentru pledarea cauzei, donam cavou in Bucuresti, vorbeam cu mortii, chemam spiritele - prima sedinta GRATIS ... am primit sute, mii de telefoane, a fost un cosmar.
M-am organizat si am inceput sa demontez unul cate unul anunturile publicitare, am sunat si la doua televiziuni, le-am cerut tuturor scuze, am infirmat, am confirmat si m-am umplut de nervi, pentru ca, in ciuda eforturilor mele, nu faceam fata situatiei. Am decuplat telefoanele si asa am putut sa dorm linistita. De a doua zi insa au inceput sa sune la usa cu colete, pachete, cartea prin posta, produse cosmetice, pana si de la politie si o asociatie de detectivi particulari.
Explodam de furie. Toti ma cautau, la usa, la telefon, pe net, dadusem anunturi deocheate de care nu aveam habar ... Numai un om nebun si rau putea sa imi faca asa ceva. Totusi, cata eficienta in toata nebunia asta, ce performanta uluitoare!
Totul a plecat de la o scapare a mea. Aveam un yahoomail comun, in care primeam de la el tot felul de documente interesante, carti in format E-book, teste psihologice, referate. Mailul fusese sters, nu si Draft-ul, unde erau salvate aplicatiile mele si anumite email-uri de la prieteni pe care le trimiteam, la randul meu, mai departe. Acolo a gasit el suficiente date personale cat sa poata declansa harababura.
Prietenul Hyde nu m-a implicat doar pe mine, ci si familia si cativa prieteni (unor amici le-a inscenat o treaba destul de urata, dupa cum aveam sa aflu ulterior). Tocmai implicarea altora m-a facut sa intuiesc ca situatia face parte din experiment dar nu reprezinta experimentul propriu-zis.
Ceva din mine nu s-a impacat cu ideea ca totul a fost o gluma proasta, pornita de la o scapare a mea. Am simtit ca partea nasoala abia incepe. Si am simtit asta bine si la timp. L-am contactat si a recunoscut ca pe fondul haosului dinainte urma sa inceapa experimentul propriu-zis. Cand mi-a spus ce avea in cap faca, am ramas fara replica. Un plan care ar fi functionat perfect la momentul respectiv, care ar fi reusit sa simuleze o situatie limita si sa declanseze o reactie limita din partea mea intr-un mediu cunoscut. Dupa explicatiile de rigoare si reactia violenta pe care am avut-o, Mr. Hyde, a disparut.
A urmat partea penibila, cea in care am luptat sa il aduc inapoi. Spun penibila pentru ca ar fi venit si singur, dar acum , asta e, omul mai ia si plasa/e = s.f in viata, nu poti fi tot timpul pe faza.
M-a infuriat omul asta cumplit. Daca imi aparea atunci in fata, batran sau tanar, oribilitate sau printz, viril sau handicapat, pipernicit sau Colosul din Rhodos, as fi gasit intr-o fractiune de secunda si fara sa ezit calea sa ii sifonez mutra, cu toate ca violenta imi repugna. Am resimtit raceala experimentului abia atunci cand lucrurile au scapat de sub controlul meu, cand am realizat ca cele cateva zile de stress sunt inceputul, primul pas dintr-un joc la care nu mai doream sa particip, pe care nu il controlam si din care nu stiam daca mai pot iesi. Teama mea a crescut progresiv cand am primit detalii, cand mi-a dezvaluit scenariul. Fiecare amanunt, mi-a amplificat teama si mi-a sporit neincrederea in el, pentru ca nu ma asteptam la un plan minutios construit, ci la o gluma ieftina, la o joaca. Detaliile primite imi ascutzeau suspiciunea ca am de a face cu un individ neobisnuit, care a folosit perceptia mea de atunci cu privire la relatia noastra (una oarecare, intre doi straini plictisiti care nu se vor intalni vreodata, nu vor sti cum arata si cine sunt de fapt si isi permit sa spuna orice unul celuilalt, atata timp cat nimic nu se poate verifica) ca baza a experimentului. Asa se face ca, momentul adevarului m-a speriat in loc sa ma calmeze, m-a derutat. Imi repetam prosteste 'Nu se poate asa ceva' desi, piesele de puzzle se combinau perfect in fata ochilor mei.
A facut ceva de care eu nu sunt capabila. A luat lucrurile foarte in serios, a luat pana si joaca noastra in serios si ar fi mers pana la capat. In locul lui eu as fi pastrat limita jocului. Mi-a spus ca asa e cel mai simplu si ca felul in care am perceput eu relatia cu el a fost o complicatie fara sens. Mi-a spus ca sunt ingamfata, trag concluzii ieftine despre oameni, ma mint ca le stiu pe toate si detin controlul absolut.
Sa spun ca nu e rezonabil? Nu pot, pentru ca experimentul lui s-ar fi incheiat cu q.e.d, asta fara doar si poate. S-a mobilizat rapid, a pus la cale un plan eficient, a folosit toate resursele si se indrepta spre un Finish surprinzator.
Inteleg toate astea dar pastrez inca ceva din furia de atunci, am ramas cu o anumita sensibilitate pe care nu o pot controla, care se amplifica de cate ori am senzatia ca pierd teren in fata lui. O am si acum, referitor la misoginismul de care l-am tot acuzat. Cred ca ma provoaca si face aluzie la mine ... Consideri cumva ca 'dispretuiesc' barbatii, ca impun o limita intre mine si sexul opus?
Cat despre experimente, ele nu s-au incheiat. Am pus in discutie iluzia imbogatirii rapide si, ca parte a problemei, in ce masura si la ce nivel omul obisnuit este dispus sa devina victima schemelor piramidale, a retetelor de succes financiar. Cu toate ca 'experimentul' va fi finalizat abia in toamna, dupa aproape un an de zile, rezultatele se arata de pe acum neasteptate. Toate la timpul lor ...
Dr. Jekill
12.02.09 2:09 AM
END OF STORY
Jekill & Hyde si-au dat mana si si-au vorbit intr-o lume virtuala. O alta forma a realitatii in care orgoliile, barierele si suspiciunea nu au sens. Se joaca acum de-a ei insisi fara multe explicatii, concluziile de odinioara s-au spart in eternitatea socanta a unor lumi paralele.
Ce-am cautat in Second Life? Habar n-am, n-a fost ideea mea. Nici macar interesant nu mi s-a parut la inceput. Mai sincer spus, creierul meu refuza sa admita ca asa o experienta ar folosi cuiva in vreun fel.
Ne-am nascut acolo acum aproximativ doua luni. Prima problema au fost banii, eram saraci lipiti, am fost nevoiti sa transferam niste bani prin PayPal ca sa ne punem la punct avatarele, pentru ca aratam absolut penibil.
Am plecat la cumparaturi, eu am inceput cu un costum de baie si am continuat cu rochii elegante pe care, nu stiu de ce, nu le mai port in prezent. Surpriza a venit de la prietenul Hyde, care in schimbul a 5000 L$ (echivalent cu aprox. 23$) si-a cumparat un costum de Pitbull. Cu alte 2000 de L$ s-a dotat cu o piele mai good looking. Partea mai dificila a fost sa semanam cat de cat cu noi insine. Am dat gres cu tot talentul artistic, in prima poza facuta impreuna eram Brigitte Bardot si Rambo catarati pe Muntele Athos.
Asa ca am apelat la un expert, care, in schimbul unor fotografii recente si a unei sume modeste de bani ne-a facut 'real shapes'- nu chiar real, suntem ceva mai frumosi in SL decat in realitate.
Hyde a continuat sa ma socheze, nu numai ca a refuzat sa renunte la costumatia BDSM absolut hilara, dar in cateva zile a cumparat o bucata de desert si o vila in cer. A construit si o casa pe insula in care mi-a dat permisiunea sa locuiesc. Am refuzat initial si am ales sa dorm pe strada in Dublin. Ulterior am inchiriat o bucatica din pamantul lui si am facut acolo un ziar si o foarte mica resedinta in stil gotic. De ce refuz sa locuiesc in vila imensa?
Simplu - distractiile lui ma scot din sarite. Cumpara/inchiriaza sclavi, cu apoximativ 1000 L$ pe zi, inregistreaza discutiile private cu ei si rade in hohote. Fotografia si inregistra fiecare zi petrecuta cu 'proprietatile' lui si imi trimitea rezultatul. Mai interesant e ca, ceea ce m-a scarbit la inceput a devenit acum studiu de caz, dar n-are rost sa vorbesc despre asta aici. Oricum, nu l-a prea ajutat Dumnezeu, unul dintre copii a prins parte din inregistrarile lui odioase si am inteles ca nu si-a mai revenit de atunci (din ras probabil).
In concluzie, in Second Life sunt chiriasul unui latifundiar sonat, proprietar de sclavi (costisitoare distractie dar stiu cum sa il dezvat - il asteapta o surpriza teribila in viitorul apropiat si sunt sigura ca renunta definitiv la comertul de sclavi) si de cateva zile am propriul meu ziar (he he!).
Minunat lucru internetul si Second Life! Daca ne intalnean in realitate nu iesea frumos deloc, Mr Hyde! Asa insa, still friends & Welcome inWorld Captain! Interesant e ca pui in practica toate traznaile cu care m-ai bombardat nu demult (!)
